Pentru siguranţa sursei în articolul următor nu au fost date nume.
O companie din Republica Moldova, la moment deţine sonde de petrol în regiunea Kazakhstanului şi în sudul Sudanului, în Africa, acestea fiind două proiecte importante în afacerile unui magnat petrolier din Moldova. Chiar şi cu aceste proiecte relevante, magnatul încearcă, din răsputeri să găsească şi alte izvoare petroliere în Africa, astfel angajând oameni din Moldova pentru efectuarea unor lucrări de cercetare şi exploatare, chiar dacă cunoştinţele acestor persoane nu sunt suficiente pentru astfel de lucrări. Am avut ocazia să aflăm aceste detalii de la un muncitor, reîntors în Moldova cu ceva timp în urmă. El ne-a povestit cu amănunte coşmarul prin care trec moldovenii care muncesc în Africa la sondele petroliere. Însă, i-am dat cuvântul, că nu toată informaţia oferită de dinsul va fi mediatizată şi că vom povesti doar ceia ce el ne-a permis.
Din spusele lui: "După ore în şir de zbor spre Africa, avionul cu care zburam în sfîârşit a aterizat într-o zonă nepopulată şi pustie, cred că era vorba de o savană tipic africană, şi am fost lăsaţi o noapte întreagă să aşteptăm maşina care avea să ne întâlnească pentru a merge la locul destinat, care se afla nu mai aproape de 40 km. De aici şi începuse coşmarul nostru. Era întuneric, frig, o linişte cumplită, eram total dezorientaţi, nu cunoşteam nici măcar unde ne aflam. Ne-au spus doar să aşteptăm şi să nu plecăm prea departe de la locul unde aterizasem. Orele au trecut o veşnicie până în momentul când a venit maşina cu care urmam să ajungem la locul destinat, adică la locul unde trebuia să locuim şi să muncim. Nu am primit nici măcar un mic instructaj cu privire la pericolele cu care trebuia să ne confruntăm în următoarele luni de zile.
Parcurgeam ore în şir de-a lungul râului Nil în căutarea petrolului, în direcţia revărsării râului, apoi în direcţie opusă. Într-o zi era cât pe ce să devenim pradă a unui crocodil care "caifuia" în razele soarelui cu burta în sus. Colegul meu crezând că e mort, nu mai putea de fericire, se gindea deja cum o să-şi facă ciubote din pielea de crocodil. A luat o creangă şi a început insistent să-l atingă. Mare ne-a fost frica şi surprinderea când am realizat că crocodilul cu pricina se odihnea, şi nici pe departe nu era mort. A întors spre noi gura măşcată şi a căscat-o. Noi am înţepenit de frică, nu am ezitat mult şi am luat-o la fugă printre copaci. Ori că era după somn, ori era şi el dezorientat, precum eram noi, dar spre mirarea noastră am rămas vii şi nevătămaţi. Cu noi mai lucrau oameni de etnie africană, în special femei. Fiecare grup de muncitori era păzit şi supravegheat de un gardian de origine africană, bine înarmat. Erau cazuri când moldovenii se culcau cu femeile lor, unul şi până acum se judecă în Africa din acest motiv, deaceia eram supravegheaţi mereu, să nu facem careva prostii. Ţigări aveam, însă alcool era greu de găsit. Moldovenii ce lucrau de mult timp acolo produceau ţuică ca la Moldova, însă, ingredientul principal erau stafidele. Se întîmpla deseori că gardienii se îmbătau într-aşa măsură de la ţuica noastră, încât mai nu se împuşcau între ei...era oribil. Luni de căutări de izvoare petroliere în albia Nilului n-au dat nici un rezultat. M-am întors acasă cu vreo 4 000$, însă banii aceştia nu compensează momentele trăite acolo. Sunt fericit că m-am întors viu şi sunt sigur că nu mă voi mai întoarce acolo..."
P.S. Fericirea adusă de bani nu compensează metodele prin care i-ai obţinut.
